26 April 2012

Are Men Fashion Savvy?

Style Pilot chose a sample of 1000 men and asked them about their interest in fashion and how much they rely on their partners' opinions when they buy or wear clothes.

Men have rather different shopping habits when compared with women; for certain clothing pieces, and certain events, men are more happy for their partners to lend a helping hand with outfit ideas and purchasing clothes, while for others they prefer to use their own judgement.

This infographic shows the fact that although men's attitudes towards fashion and grooming in males are changing and men are more self-conscious of their image, they still heavily rely on their partners to choose what to wear.

The survey reveals what social events men rely upon their partner for outfit ideas, what kind of clothing their partners buy for them on a regular basis, and what percentage of men trust their partner's judgement in terms of fashion.

11 February 2012

Red pill or blue pill?

"Social media cannot be ignored in this day and age", marketing professionals love to say. This medium is gaining a strong presence in our mind, whether we work in marketing, are business owners or just regular people.
  
I am addicted to social media - I have to admit it. If I don't read what my friends have to say, if I don't read posts from Matt Cutts, Danny Sullivan, Danny Dover or any other "crazy" people who spend most of their life digging to find answers about marketing, social media, search marketing and other related topics, I feel scared and desperately try to catch up. It's not good to miss it. I know, I'm gloriously busy!

A friend of mine "opened" my eyes the other days by posting an article about how people spend their time nowadays. As it was easier to observe my husband :), I realised that every 10-15 minutes of our time spent together as a family he was using his mobile phone. I asked him if he was expecting a call or if his boss sent him an important email, but I was surprised when he told me:
- I am checking the updates on the social media platforms;
- I am checking to see if I got interesting/urgent email from work;
- I am checking the news websites to find about corruption and incompetency :) - checking, checking, checking.

My answer to him was: "Can't you enjoy the scenery outside? Can't you rest your mind and live the moment?" He said: "I don't even realise it...!"

Of course, this is just an example; I am not different, you're not different and I am sure that my kid won't be different.

My boss told me a few weeks ago that Google is no longer respecting our privacy and this is not right. Do you know what my answer was? "You have no choice - regular people cannot penalise Google or Facebook or any other platform. Even if you can do this today, they will come up with something else tomorrow and will eventually tell you when to go to the bathroom because you really need to - they will know what's best for you before you realise it! :)" And come on, Facebook are already telling you when your mum's birthday is, Google already find the perfect condoms for you on their newly built social search engine and LinkedIn tell you that your neighbour read your resume yesterday.

Oh, and it will be much fun when we reach the point where we have to decide which pill to take: "red or blue"? "Live in the truth and be miserable or live in a lie and be happy?"

No conspiracy here, but we'll get there anyway, so why bother fighting then? :))

Google, thanks for my birthday cake! Of course you knew that I like strawberries and marzipan...

02 December 2011

Romanians are smart. How smart are we?

Yesterday I had a nice chat with a wonderful young lady about a Romanian campaign which I thought is worth mentioning.

ROM is a Romanian brand of chocolate. Its rum flavour is incredibly good as far as I remember. But how good are the marketing campaigns around it?

Well, see it for yourself:

http://www.romaniisuntdestepti.ro/ or http://www.lesroumainssontintelligents.ro/ or http://www.romaniansaresmart.com/ - this is a campaign directly managed by McCann Erickson Romania and supported by McCann Erickson New York.

There's an interesting message on the English version of this website: "Romanians aren't scum, ugly or rude". Good to know!

The message advertised in Romania is:

"If you search the internet for the phrase “Romanians are”, the suggestions automatically generated by Google are extremely negative for Romanians: “Romanians are rude”, “Romanians are thieves” etc. We decided to change this until December 1st, when it’s actually Romania’s national Day. This can be changed if we have as many people as possible – from Romania and abroad – searching the internet for “ Romanians are smart” or “Romanians are beautiful” or other such positive phrases."

Interesting? Stay with me.

I've typed "Romanii sunt" (Romanians are) into Google and this came up on the first position: "educated". Very nice! The campaign worked!
But what about the primary message which basically led the whole campaign under this name: "Romanii sunt destepti" (Romanians are smart)? Google, can you please give us an explanation for this? This campaign was successful enough to spread messages like a disease in the Romanian online medium.

There are some debates around this subject. SEO wise, how ethical is the game they started? Can this be some kind of manipulation of the search volume for certain keywords and implicitly the search engine results (especially when it's been done at a national level)? 

How ethical is the external link building strategy for the website: www.romaniisuntdestepti.ro, when the best blogs in Romania write about it? - some people may wonder. Has any of these blogs been enticed to write about this campaign?

No matter what answers we get to these questions, I have to admit this campaign is different from the others I've seen before.

And believe it or not, they didn't even pay me to write about it! That means the virus is already inside me...

01 December 2011

Google Plus

Just a quick look into Google Plus.

Google has a “new” Plus One button (+1). This allows visitors to vote for web pages. If you want it on your website (for better search rankings), you can get the code from Google and insert it on every single page of your website.
www.google.com/intl/en/webmasters/+1/button/

So your searches are now personalised according to people’s preferences. If you’re logged into Google (or into Plus - same log in details), your results are personalised by your connections, based on their likes (circles on Google Plus), and by others on Google. If not logged in - only by others on Google (outside of your circles). This is where the social component of the search results comes in.

Google Plus is similar to Facebook. Some differences and features:

- The option to send (or make visible) messages to certain people (from my Circles)
- Video chat (even mass-communication).
- You can add someone without permission. Circles are compulsory.
- If they don't add you back, your circles can't see you.
- Group chat (huddle) - for mobile?
- Change streams according to your mood. Brilliant!
- Easier “integration” with other Google products.
- No apps?
- No advertising?
- Easier to use due to lack of complexity? For now...
- Higher rankings for my profile?! Got to dig in a little bit

So far so good. I am thinking of switching to Google Plus. Anyone with me?

20 June 2011

Ambush marketing

Companiile îşi propun ca în vara viitoare Olimpiada din 2012 să le dea un avânt vânzărilor. Dar, conform legislaţiei prevăzute pentru astfel de evenimente sportive, aceste companii au surpriza de a vedea că sponsorii principali / oficiali sunt foarte bine protejaţi de posibilele campanii de marketing intenţionate sau accidentale ale altor companii mai mari sau mai mici.

Ambush marketing tocmai la asta se referă în linii mari, la intenţia de a-şi face reclamă gratuită pe spatele evenimentelor sportive şi, interpretabil, în contul sponsorilor oficiali. Mai clar, legislaţia presupune ca nici un tip de reclamă care face o referire cât de mică la jocurile olimpice nu are voie să apară în vecinătate, decât dacă este sponsor oficial.

Totuşi, institutul meu de suflet, CIM, la care am studiat şi de la care mi-am obţinut calificarea profesională în UK, susţine în mod activ şi mai puţin indulgent faptul că acest "ambush marketing" este interpretabil şi că nu toate firmele care-şi fac reclamă în zona şi pe perioada jocurilor sportive se încadrează în acest termen general. CIM apără interesele firmelor mici care-şi pot face reclamă în mod accidental sau poate chiar şi intenţionat, prin afirmaţia că "ambush marketing" ar trebui să fie caracterizat în primul rând prin intenţia negativă de a denigra sau a afecta pe plan financiar sponsorii oficiali. Ceea ce, ironic vorbind, este chiar o mare realizare ca o firmă mica (vânzător de îngheţată) să poată afecta brandurile oficiale care plătesc milioane de lire pentru expunere.

Deci sponsorii oficiali nu mai plătesc doar spaţiu de expunere, ci şi drepturi exclusive asupra împrejurimilor, precum şi asupra tuturor mesajelor cu referire la jocurile olimpice. Iar aceste evenimente sportive sunt susţinute financiar cu bani publici şi mai fac şi profituri considerabile.

Amenzile usturătoare pentru companiile mici sunt poate foarte uşor absorbite de către companiile mari. Deci SME-urile sunt clar dezavantajate şi indirect "alungate" din zona profitului. Acest lucru îi afectează şi pe consumatori, întrucât legislaţia decide pentru ei ce mărci să aleagă.

CIM argumentează că textul legii aşa cum este scris este prea restrictiv şi ar trebui ca în judecata fiecărui caz să fie inclus şi bunul simţ, adică să se facă o analiză a intenţiei companiei care face reclamă de a crea confuzie în mintea consumatorului asupra brandului sponsorului oficial.

Comercializarea excesivă a evenimentelor din ziua de azi are ca efect protejarea marilor branduri, alienarea afacerilor mai mici, precum şi lipsa de interes faţă de consumatori, ultimii fiind chiar cei care susţin desfăşurarea acestor evenimente.

18 June 2011

Groupon, o idee de miliarde

Pe scurt, Groupon este un site de reduceri (de obicei masive) care vine periodic cu câte o ofertă atractivă. Acea ofertă este valabilă doar 24 de ore şi este apăruta exclusiv pe Groupon; în urma cumpărării, clientului i se trimite un voucher cu valabilitate de câteva luni.


Acum vreo lună i-am cumpărat soţului meu un curs de fotografie pentru începatori prin Groupon. Reducere masivă, turmă cât cuprinde. De atunci m-am tot întrebat: de ce ar face o companie acest efort supraomenesc pentru acelaşi profit pe care l-ar obţine din cantităţi mai mici şi poate cu efort mai mic? Prin această reducere instructorul predă în mai multe şedinte şi are marjă de profit mai mică. Destul de obositor. :) Este adevărat că aşa funcţionează "economies of scale", dar nu este neaparat valabil şi pentru firmele mici care nu au puterea să-şi asigure un volum constant/minim de clienţi. Iar ofertele de pe Groupon sunt puse la bataie tocmai de către aceste firme mici.

Răspunsul l-am gasit într-o revistă chiar astăzi şi mi s-a parut interesant, aşa că vă voi prezenta succint câteva idei despre ce motor învârte acest model de afaceri.

Groupon percepe un comision de 50% din vanzari (!), iar oferta devine activă în momentul în care un număr minim de clienţi îşi manifestă interesul prin cumparare. Groupon probabil că gândeşte: "eu iţi iau 50%, îţi garantez volum, iar tu vei câştiga marje mici prin această ofertă; în acelaşi timp aceşti clienţi pot reveni şi ai posibilitatea ca pe termen lung să-ţi creşti profitul". Dar oare chiar aşa să fie în condiţiile în care clienţii Groupon sunt în principal cei care devin activi numai când apare o reducere substanţială? Vor mai reveni vreodată aceştia la compania în cauză? Eu una am cumparat o dată iar acum sunt în aşteptare de alte oferte competitive.


Totuşi, indiferent de decizia de a cumpăra sau nu, eu trec în revistă periodic ofertele lor; iar acest lucru reprezintă pentru vânzător un mod de a face reclamă.

Interesant este că acest tip de afacere îţi poate influenţa decizia. Îţi etalează opţiuni atractive limitate de timp, ceea ce le face şi mai preţioase. Credeţi că pe noi ne-a interesat un curs de fotografie până de curând? :)

Simţul de apartenenţă acţionează extraordinar de bine în acest caz. Dacă au cumpărat şi alţii, ar fi bine să cumpăr şi eu; oferta pare căutată, probabil că e interesantă. Pare pueril, dar acţionează în subconştientul nostru iar cei de la Groupon se bazează pe acest lucru.

Eventuala lipsă a produsului din opţiuni îi poate speria pe unii. Probabil că acest lucru i-ar determina să cumpere un produs de care nu au nevoie neaparat: "dar dacă totuşi voi avea nevoie de el peste câteva zile şi el va mai fi acolo?" Totul este ascuns în mintea noastră şi de multe ori nu conştientizăm ceea ce ni se întamplă într-un mod atât de natural. Este uimitor cât de mult schimbă companiile comportamentul consumatorului.

Un avantaj major pentru companiile mici locale este că ele îşi extind acoperirea asupra altor zone pe care nu le-ar putea ţinti prin alte mijloace. Minimul de clienţi pe care-l impun aceste companii le asigură profitul pe care şi l-au propus, uneori chiar mai mare. Deci riscul este minim şi de aici probabil şi comisionul extraordinar de mare pe care-l ia Groupon ca intermediar.

Gurile "rele" spun că această afacere nu este sustenabilă, căci ofertele nu sunt personalizate pe nevoi, ci sunt transmise maselor tocmai pentru a câştiga volum, iar oamenii devin tot mai iritaţi (barbaţii nu prea sunt interesaţi de epilat) şi obosiţi.


Şi totuşi, Groupon are o modalitate prin care personalizează şi motivează, şi anume "affiliate marketing". Recomanda şi-ţi vei primi comision. Oare noi nu ajungem niciodată să cumpărăm ceva la recomandarea prietenilor sau familiei?

Este o idee interesantă care a primit ofertă de cumpărare de la Google în jur de 3 miliarde de lire. Raspunsul lui Groupon? NO, thanks.

13 March 2011

Reputaţia în reţelele de socializare

"Să construieşti o reputaţie poate dura ani întregi; dar în doar câteva secunde ea poate fi distrusă", spun marii specialişti.


Reputaţia este percepţia publicului despre tine, despre acţiunile tale şi, de ce nu, despre performanţa ta ca individ atunci când se trage linie: cum te comporţi în societate, cât de permisiv eşti, cât de diplomat, cum gestionezi conflictele, cum îţi încurajezi apropiaţii şi multe alte caracteristici de genul. Cu toţii ne dorim o reputaţie cât mai bună şi luptăm într-un fel sau altul să ne-o câştigăm, oricât de încăpăţânaţi am fi să nu recunoaştem acest lucru. Excepţiile reprezintă nepăsarea faţă de propria persoană şi faţă de cei dragi nouă.


Cu toate acestea, trăim într-o eră a comunicării rapide şi răspândite (aş numi-o eu). O singură aluzie la timpul şi locul (ne)potrivit şi reputaţia noastră e distrusă în câteva secunde. Mai ales în mediul online unde publicul devine mai public şi mult mai puternic.


Pe Facebook, acolo unde eşti legat "strâns" de părţile interesate de tine, direct sau indirect, eşti mai expus ca oricând. Şi e plăcut să ştii că cineva îţi împărtăşeşte bucuriile şi suferă alături de tine când ai o problemă. Da, totul se întâmplă cu un public limitat, dar care cuprinde atâta spaţiu geografic. Da, e mai intim şi mai firesc, dar poate mai periculos.


Apropiaţii sunt împărţiţi şi ei în mai multe categorii: familia, foarte apropiaţi, mai apropiaţi, mai devreme acasă şi harnici. Nu contează criteriul după care ţi i-ai împărţit, cert este că cu fiecare dintre ei tu interacţionezi într-un mod diferit. Cu unii îţi permiti glumiţe mai deşucheate, cu alţii ai o relaţie mai formală, plină de respect sau pur şi simplu la nivel de informare. Toate acestea în relaţie directă - faţă în faţă.


Dar ce te faci atunci când în acest mediu public (Facebook) se întâlnesc toate aceste personalităţi de care vorbeam şi fiecare dintre ele ascultă, observă şi rumegă informaţia văzută? Tipul de relaţie e diferit, nivelul de comunicare e diferit şi totuşi totul e la comun. Dăm totul pe faţă sau suntem atenţi la ce spunem încât să nu deranjăm, să nu comunicăm nici prea puţin, nici prea mult, ci exact cât trebuie tocmai ca să ne păstrăm reputaţia de care tot vorbeam? Cât de controlat este totul? Cât suntem dispuţi să oferim?


Dar ce te faci atunci când intervine şi o glumiţă paşnică, dar negustată de publicul larg şi-ţi înnegreşte monitorul? Iar acea glumiţă e citită de parinţi, fraţi, colegi de serviciu, soţ şi alte personaje importante, cu grad diferit de apropiere şi de permisivitate, dar şi cu o relaţie pozitivă sau negativă directă între aceste părţi? Loveşti? Accepţi? Sau ignori? Orice cale ai alege, nu uita că eşti observat în fiecare clipă. Şi nu numai de aceste părţi, ci şi de părţile părţilor.


Am putea spune că ne obişnuim cu peisajul şi uităm că sunt camere de luat vedere în jurul nostru. Oare aşa e? Oare e bine să uităm acest lucru?


Este reţeaua socială un Big Brother la scară mai înaltă şi poate mai complexă? Sau este un mediu controlat unde oferim cât dorim şi cât putem astfel încât să ne salvăm şi bruma de reputaţie pe care o mai avem? :)

25 February 2011

Nu pot tine pasul cu timpul!

Nu stiu cum sunt altii, dar eu...

Imi doresc sa respir putin. Sa ies afara si sa admir narcisele care tocmai si-au scos capul din pamant.

Avea o vorba fostul meu sef: "Nu exista om ocupat, ci doar prost organizat". Dreptate cat cuprinde. Deci omul trebuie sa invete sa prioritizeze. Nu am timp este echivalent cu "nu este prioritar". Ca ne suparam noi ca nu aparem pe lista de prioritati a cuiva, asta este alta poveste. Tine de cultura noastra afectiva: "Eu nu contez pentru tine?!" "Ba contezi, dar esti pe lista mea undeva mai jos. Si nu ca nu esti important, ci pentru ca am pur si simplu alte prioritati acum".

Bun, sa ne intoarcem la omul prost organizat, adica eu. Se pare ca eu nu mai pot prioritiza.

Pai cand Facebook are scop de a tine legatura cu familia si prietenii, pe ce plan il pun?
Cand stirile de pe Hotnews sau de la BBC apar si dispar si eu trebuie sa fiu informata, cum fac?
Cand stirile specializate pe meseria mea acum sunt si maine nu mai sunt, nu trebuie sa le fac fata si lor?
Dar copilul meu care trebuie pregatit pentru gradinita, iar in afara gradinitei trebuie pregatit pentru viata, nu-i asa ca-i istovitor?
Si daca nu am cui sa ma confesez pentru problemele mele zilnice (pentru ca lumea nu prea mai are timp sa asculte sau e prost organizata), nu-i asa ca trebuie sa scriu si cate un articol? Imi foloseste? Sigur, ma descarc. Pe sot nu e indicat.
De munca nu mai vorbesc. De cumparaturi, gatit si alte treburi administrative ce sa mai zic.
Citirea de email-uri, numai ca sa ajungi la zi cu ele iti mananca mult timp.
Trebuie sa prioritizezi si un film, o carte, un tenis sau un jogging.

E un ritm alert caruia trebuie sa-i faci fata. Daca nu esti pe faza te depasesc ceilalti. Cineva ma intreba: "si de ce trebuie sa fii mereu in fata (ca sa nu zic primul)?"
Pai nu trebuie, dar daca nu esti atent vei ajunge ultimul fara sa apuci sa-ti dai seama. Ca asa-i generatia asta. Ne fugarim unii pe altii.
Si aproape totul facem pentru viitor. Uitam sa traim in prezent.

Si asa de mult imi doresc sa stau jos pe iarba si sa privesc narcisele alea...
Dar pur si simplu NU AM TIMP!

18 February 2011

Scams all over the world

I’ve just received a phone call from somebody in / from India (a very polite guy) who told me that he’s from Microsoft and had detected a serious fault on my computer due to an unknown strong virus (learned from anonymous reports sent from my computer to them). I asked him how this virus could affect my computer and he told me that’s why he called me, to find out more. I asked him what my name was and he told me that he doesn’t know my name, but got my number by tracking my IP. “We are here to protect you and your computer”, he said.

I realised at once that it was some sort of scam but decided to go on to see what his next step would be.

He asked me to enter teamviewer.com in the explorer bar (they sell software that enables remote control of your computer) and to download and install it. I told him that I decide not to hit the Install button and thanked him for his kindness. He tried to convince me that the program is genuine and I should trust him. It was not the program that worried me, but the fact that he asked me to give him permission to scan my computer. While talking on the phone I “googled” for “Teamviewer scam” and I found several stories which (shocking!) were exactly as mine.

“I am going to hang up now”, I said. “OK. Bye!” (not even a Thank you)
Simple as that.

Beware! Especially if you have e-banking or use cards for online shopping.

21 January 2011

A patra zi la grădiniţă

Azi nu am fost lângă Daria decât în primele 15-20 minute (din cele 2 ore). Restul timpului l-am petrecut acasa frecând podele şi aşteptând să treacă timpul mai repede. :))
Ritualul a fost simplu: i-am explicat că trebuie să plec şi că mă voi întoarce puţin mai târziu. Am strâns-o un pic în braţe şi mi-am luat rămas bun. Daria nu a realizat mare lucru din toate astea şi şi-a văzut de treabă în continuare. Am plecat.
Când m-am întors, Daria stătea în braţe la carer şi nu schiţa nici un gest. Mi s-a spus că nu a vrut să mănânce nimic (se servise prânzul), că nu a vrut să stea cu ceilalţi copii şi că a preferat să stea în braţe. Şi a şi aţipit vreo 10 minute. Au încercat să-i dea un iaurţel cu fructe şi l-a refuzat şi pe acela.

Când m-a văzut, a coborât din braţe de la carer şi a sărit în braţe la mine. M-a ţinut aşa vreo 10 minute cât am stat de vorbă cu personalul. Apoi a plecat să-mi aducă nişte cărţi şi să le răsfoim, aşa cum obişnuiam noi să facem. Devenise foarte vorbăreaţă.

1. La grădiniţă oboseşte mult mai repede decât în restul timpului.
2. A simţit că nu mai sunt lângă ea şi nu mai era în apele ei. Cu timpul va înţelege că mami mai şi pleacă, dar că se va întoarce.
Draga mea Daria...(am avut un sentiment de vinovăţie când am văzut tristeţea ei)